Viitorul copiilor sabotat de… propriii lor părinţi

5 min de lectura

De câte ori nu ai spus despre copiii tăi că ”nu ştii cu cine seamănă…dar nu cu noi”. Ca şi când o forţă necugetată a intervenit în dinamica croşetării vieţii copiilor tăi în mod abuziv, nemilos şi independent. Şi pe bună dreptate, pare o scuză ruptă din inocenţa raiului. Un fel de a spune că proverbul ”aşchia nu sare departe de trunchi” ar fi în mod excepţional nevalabil în cazul tău. Iar pentru asta încerci compătimitor să găseşti susţinători. Dar asta nu ţine de cald în faţa duşului cu apă rece primit în perimetrul realităţii din cartier. Dar chiar şi dacă ai găsi susţinere şi compasiunea altora, nu ai deveni decât o victimă în ochii lor. Dar nu vei putea să te minţi.

adolescenti discuta la gard de sarmaÎncercările părinţilor de a redresa copiii adolescenţi încep mult prea târziu. De obicei inconştient refuzăm să aplicăm copiilor proverbul în care credem: ”calul bătrân greu îl mai înveți să tragă”. Dar ne mobilizăm cu stoicism să rezistăm forţelor dizidente care îl influenţează. Vorba aceea: ”lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” când de fapt noi părinţii nu vedem grinda din al nostru.

Societatea ne învaţă că raţiunea este forul superior care trebuie accesat pentru a educa pe cineva. Problema este una de percepție si de ideologie. Motiv pentru care încercăm disperat să (re)educăm în şcoli copiii şi adolescenţii. Învaţă pe cineva pe ce drum trebuie să meargă. Fă acest lucru pentru el încă de când este copil; şi astfel, nici când va îmbătrâni nu va trăi altfel. Proverbe 22:6 Aşa ajungem să predăm altora educaţia copiilor. Avem impresia ca suntem responsabili să creştem copiii biologic până la vârsta la care pot să ”înţeleagă”. Iar atunci noi mergem la muncă sau ne continuăm viaţa cu speranţa că vor învăţa… Iar intervenţia noastră este pur intelectuală

Educaţia începe când nu te gândeşti şi se sfârşeşte când te pregăteşti să o livrezi copiilor.

Educaţia nu se face la nivel de idei! Educaţia se face până la 7 ani. Se face prin ceea ce vede copilul modelat de către părinţii lui. Copilul mic ”învaţă” în mod emoţional. Asociază emoţii cu experienţe şi astfel fixează ceea ce vrea să repete mai târziu. E datoria ta să te implici în viaţa copilului până îl trimiţi la şcoli. Să facilitezi emoţii frumoase. Exemplul tău va fi copiat şi nu cuvintele tale. Raţiune poate ajusta anumite aspecte, dar nu le poate transforma radical. Strâmb porneşte…strâmb creşte. Şi nu porneşte greşit datorită potenţialului său interior sau genetic. Ci datorită exemplului personal al părinţilor.

Copilul nu seamănă cu bunicul, bunica sau mai ştiu eu cine din familie. Copilul copie modelul meu pe care l-am preluat eu de la ”bunicul/bunica”. Doar o experienţă spirituală autentică pozitivă poate renaşte o persoană la o viaţă nouă.