Comunitatea este spațiul social și emoțional cât și spiritual în care știu că aparțin nu pentru ceea ce sunt, ci în ciuda a ceea ce sunt. Asta nu mă face indiferent ci îmi oferă încrederea că pot fi ajutat și nu exilat. Dar, din păcate, am învățat prea mult și prea repede că suntem insule în oceanul societății. Că am putem exista satisfăcuți și împliniți, separat de comunitatea care trece pe lângă noi. Negăm convingerea personală cu privire la independența noastră individuală. Dar deciziile și alegerile noastre confirmă fragilitatea finalității urmărite neconștient: izolarea!
În comunitate, impactul nu se măsoară prin ”volumul pus pe masă” ci prin gradul de sacrificiu implicat în contribuirea la bunăstarea comunității.
Existența omului modern este definită în lumea modernă prin capacitatea lui de a-și fi suficient.
Oare nu această teamă primară ne ține departe de ceea ce avem nevoie…. și anume, conectarea? Am fost educați că semnificația vieții este dată de capacitatea mea de realizare, încât să nu mai am nevoie de alții. S-a cultivat această frică de dependență relațională sănătoasă. Explozia dependențelor societății contemporane a distrus nevoia de dependență organică de indivizi. Am ajuns să evităm relațiile, considerându-le inferioare statutului personal de om autonom.
Cea mai sănătoasă abordare a relațiilor este cea în care înțelegem EUL Colectiv. Tu nu ești produsul tău ci o piesă a unui puzzle social fără de care acesta nu ar fi complet, iar tu nu ai avea sens. Nu poți avea toate abilitățile, nu poți atrage toate privirile, nu poți avea cele mai bune idei, nu poți fi persoana cea mai urmată de alții, nu poți fi totul. Iar asta te aduce în punctul în care recunoști că ești incomplet. Sperie??
Locul în care tu faci sens, nu este în izolare ci în comunitate. Aici, depinzi de alții și alții depind de tine. Semnificația și împlinirea sunt garantate nu de realizări ci de contribuții. Și nu mărimea contribuției este cea care conferă valoarea personală. Acest model este specific Eului Individual. În comunitate, impactul nu se măsoară prin ”volumul pus pe masă” ci prin gradul de sacrificiu implicat în contribuirea la bunăstarea comunității. Uneori puțin, este mult, pentru că te costă… dar aceasta generează valoarea personală. Mai ferice să dai decât să primești. Sufletul generos va fi binecuvântat cu bucuria de a trăi liber.
Comunitatea este spațiul social și emoțional cât și spiritual în care știu că aparțin nu pentru ceea ce sunt, ci în ciuda a ceea ce sunt. Aceasta nu mă absolvă de responsabilitatea de a mă maturiza, pentru a deveni un membru activ la bunăstarea comunității. Dar comunitatea este locul în care pot să revin ca să primesc suport pentru vindecarea mea. Iar nevoia mea recunoscută public, nu mă descalifică. Ci, dacă este sinceră solicitarea de ajutor și nu vreau să profit de generozitatea comunității, nevoia mea creează oportunitatea de a consolida relațiile comunitare. Eu sunt vulnerabil iar ei contribuie la vindecarea mea. Va veni și rândul lor când vor avea nevoie să fie vulnerabili, iar eu va trebui să contribui!
Știind asta, se anulează presiunea de a fi mereu ”pe val”. Înțelegi ciclurile prin care existența noastră umană ne poartă. Fiecare va fi cândva pe val cât și înghițit de acesta.
Familia este locul ideal în care trebuie să dezvolt EUL COLECTIV. În ea, fie câștigăm împreună, fie pierdem împreună. Este locul în care valoarea mea este dată de măsura iubirii pe care o port celorlalți și nu de mărimea realizărilor personale. Este locul în care nu mai trebuie să fiu pe val… este locul în care sunt iubit ”în ciuda… și nu pentru că…”. Știu că poate nu este locul în care ai experimentat acest ideal. Dar nu te împiedică să vrei să te descoperi pe tine încât să formezi o comunitate pentru tine și copiii tăi.
Uneori este nevoie de consiliere ca să descoperi cum ai putea să renunți fără frică la EUL individual pentru a dezvolta EUL COLECTIV. Dacă vrei să descoperi cum ai fost influențat în familia de origine și modul în care ai putea să compensezi sănătos nu ezita să ne contactezi.
Leave A Comment