Comunicare pasivă

este specifică celor care încearcă să convingă lumea că oricare altă persoană e mai importantă decât ei. Motto-ul lor este: ”EU NU CONTEZ, CI TU”

În mijlocul unei situaţii diferite de aşteptările lor, consideră că părerile, sentimentele şi deciziile altora sunt mai importante. De cele mai multe ori îi auzind spunând ceva de genul: ”nu e nimic”, ”eu sunt bine”,  ”cum zici tu…”, ”e totul în regulă…”, ”nu…nu am altă părere…”, ”e bine aşa…”, ”nu mai trebuie să vorbesc despre asta….mi-a trecut…nu am nimic”, ”a…nu m-a durut…” etc

Comunicatorii pasivi justifică auto-devalorizarea proprie prin erijarea lor în ”persoane care au capacitatea de a suferi”. Au transformat suferința în virtute şi consideră despre ei că sunt ”slujitorii răbdători ai oamenilor”. S-au declarat făcători de pace consacrați. Nici un preţ nu este prea mic pentru ei ca să facă pace. Consideră că e corect să nu ridice pretenţii sau să exprime nevoile personale. Aceasta ar contrazice identitatea lor: făcător de pace cu preţul suferinţei şi sacrificiului personal. 

BAU: te-am speriat? e o problemă…. Eu, Comunicatorul Pasiv sunt doar un mincinos laş! Ups….! De ce..sunt mincinos şi nu erou?

  • Mint pentru că îmi este frică pentru ce ai să îmi faci dacă afli că am nevoi. Am şi eu nevoi ce așteaptă să fie împlinite, dar nu le spun…de teamă să nu fiu considerat mai puțin valoros sau capabil… Ne-a învăţat societatea că oamenii puternici nu au nevoi. Ei împlinesc nevoi 🙂
  • Mint pentru că îmi este frică că voi fi pedepsit dacă spun adevărul.
  • Mint pentru că mi-e frică să nu crezi despre mine că sunt o persoană rea sau egoistă.
  • Mint pentru că eu cred că este nobil să mă ascund în această relaţie. Virtutea suferinţei este ‘la pachet’ cu invizibiltatea personală. Doar că asta doare…am fost creaţi să fim vizibili, importanţi, valoroşi. Să lăsăm valoarea personală să se manifeste pentru a crea o lume mai bună. Aportul meu în relaţie completează la potenţialul acestei realţii în doi.
  • Mint pentru că îmi hrănesc propria anxietate securizându-mă faţă de şansa de a fi văzut aşa cum sunt. Mai ţii minte că în gradina Eden, Adam şi Eva au cusut frunze să îşi facă prima casă de modă? 🙂 Le era ruşine să se vadă goi după ce au păcătuit. Adică după ce au greşit ţinta. Pentru că aceasta este semnificație păcatului: a greşi ţinta. Iar când în relaţie, când păcătuieşti faţă de partenerul tău, când îţi greşeşti ţinta…..ce urmează? Îţi este teamă că vei fi desconsiderat şi recurgi la ascunderea de realitate. Hrăneşti anxietatea cu privire la ce se poate întâmpla în ea, dacă se mai întâmplă. Acele haine din frunze reflectă metaforic anxietatea oamenilor de a fi autentici.

Comunicarea  pasivă este o tentativă pe termen scurt şi mediu de a relaţiona. NU poţi absorbi la nesfârşit ”egoisul” altora care comunică ce doresc. Deşi te ”sacrifici” ceva în tine te face să traduci solictarea novoilor lor drept acte de egoism. ”Of…Doamne, Nimeni nu se gândeşte la mine….” Vei sfârşi abrupt relaţia în care eşti cu scopul de a-ţi împlini nevoile. Acest gen de comunicare este oiţa relaţiei. Are o blândeţe şi docilitate de care nu vrei să fii lipsit… Interesant cum oiţa si T-Rex se unesc în relaţii. Unele de căsătorie, altele temporare…. dar ce se intamplă acolo?

Stai aproape…. conectat la următorul blog din serie: Comunicarea Agresivă: T.Rex-ul relaţional

 

Spread the love