Mentalitatea performanței te face să rămâi ÎN DOI fără upgrade la NOI DOI
Pentru a putea experimenta adevărata iubire, acceptarea necondiționată și identitatea autentică care conduce spre in destin de bună-stare și realizări care te implinesc este nevoie să rupi legământul tău cu religia rușinii și performanței.
- Simți că ești întins peste măsură de situațiile vieții și familiale?
- Te simți obosit în mod constant?
- Simți că oricât de multe ai face, nu poți să te ridici la înălțime?
- Îți este teamă să fii expus ca să se vadă gafele tale sau slăbiciunile?
- Simți că este nevoie să rămâi în graficul așteptărilor altora, pentru a aparține grupului tău? (și familia este un grup)
Performanța este lupta fiecărei generații.
Ea este dovada absenței identității personale solide. S-a dezvoltat pe structura unei mentalități religioase, Olimpiene, și a activității umane care încearcă să înbuneze pe Dumnezeu prin perseverență și efort. Mai mult de atât, performanța este o religie a rușinii. O religie care nu lasă loc de odihnă celui obosit de viață și relații.
Fiecare sezon al vieții și fiecare provocare ne aduce în fața aceași întrebare existențială: ”Te vei comporta ca un fiu sau fiică care se încrede în Tatăl ceresc pentru protecție și grija personală?” Alternativa ar fi să încleștezi mâinile pe control (din nou) și să continui parteneriatul cu performanța. Performanța e o lipitoare ce suge viața din tine.
Rușinea este promotorul performanței.
Rușinea consideră că omul este defectuos în mod unic și fatal. Cum că el este destinat pentru dezamăgire și disconectare. Cu privire la asta nu are ce să facă. Iar aceasta determină fuga de relații autentice. ”Dacă ar ști cu adevărat cine sunt….nu aș mai fi acceptat în grup. Aș fi făcut de râs, jenat, umilit, pedepsit și izgonit”
Sentimentul tău de insignifianță, respingere și devalorizare te conduce în lupta de a câștiga acceptarea prin performanță. Când aceste voci vor lovi la ușa minții tale, se va trezi în tine uriașul performanței care va vrea să strige mai tare ca rușinea; în speranța că îi va acoperi glasul…. Când te simți ”mai puțin capabil decât…” vei dori să astupi glasul rușinii.
Tragedia este că performanța se hrănește cu performanțe și mai mari. Astfel te aruncă în spirala descendentă a demonstrării superiorității, în speranța că astfel vei fi acceptat între ei mai ușor. Problema este că nu te poți accepta pe tine… poți fi acceptat de alții temporar, dar inima ta tremură la revelarea unei performanțe mai mari ca a ta.
Performanța este promotorul perfecționismului.
Setea nestăvilită a performanței poate fi stinsă doar de perfecționism. Acesta nu este un gardian al identității nimănui. E chiar reversul. Un trădător laș, oportunist și rece. Cu el, niciodată nu vei putea satisface stare de bine personală, libertatea de a fi tu (în limitele libertății altuia) așa cum te-a creat Dumnezeu, decât după ce ai satisfăcut gurile flămânde ale aprobării și acceptării.
Creștinismul și odihna în identitatea personală.
Abea atunci când realizăm că omul este salvat prin lucrarea Lui și nu a noastră putem fi eliberați de religia rușinii și străduinței. Apostolul Pavel spunea “Căci prin har ați fost mîntuiți, prin credință. Și aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9) 😉 Cu alte cuvinte… stop joc! NIMENI nu poate obține aprobarea lui Dumnezeu prin perfornanță!!! Harul ne oferă ceea ce nu merităm și nu am spera să obținem prin perfecționism.
Iisus a făcut K.O. sistemul religios când a lansat oferta Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați dela Mine, căci Eu sînt blînd și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. (Matei 11:28-29) Viața se dezvoltă pe fundamentul lucrării lui Iisus pe cruce. Mulți o privesc ca pe o crucificare, ca pe un barbarism actualizat în semnificație de realitatea Statului Islamic. Dar crucificare este mai muuuult decât atât. Este momentul în care omul se poate odihni în acel sentiment al securizării iubirii și valorii personale datorite. El a lucrat să ne asigure nouă iubirea, acceptarea și aprobarea, astfel încât să nu mai fie cazul să le asigurăm noi.
Asta nu se absolvă pe noi noi de excelentă în faptele noastre de la școală, muncă etc. Din contră! Harul înseamnă că primești ce este mai bun, atunci când meriți cel mai puțin!!! Harul ne împuternicește să ne trăim destinul. Harul lui Dumnezeu ne abilitează să facem mai bine, să realizăm mai multe și să slujim fără să ne stofocăm, fără să lucrăm în vederea aprobării personale.
Oamenii noi lucrează din iubire și nu pentru iubire
Oamenii noi lucrează din acceptare și nu pentru acceptare
Oamenii noi lucrează din aprobarea și nu pentru aprobare
Oamenii noi lucrează din identitate și nu pentru destin.
Un nou mod de viață
Pentru a putea experimenta adevărata iubire, acceptarea necondiționată și identitatea autentică care conduce spre in destin de bună-stare și realizări care te implinesc este nevoie să rupi legământul tău cu religia rușinii și performanței. Dacă vrei să fii liber de ea, este necesar un nou mod de gândire și o creință nouă. Odihnește-te în harul actual al lui Dumnezeu, eliberat de tirania rușinii pentru a te odihni în timp ce lucrezi viața.
Începe azi un nou capitol al vieții tale. Scapă de condiționările pe care ți le impui: ”dacă aș fi fost mai bun / mai abil… / mai frumoasă…/ ”. Începe să înlocuiești aceste bolnave mentalități ”dacă aș fi…” cu ceva nou ”eu sunt…. iubit / acceptat / apreciat / valoros / frumoasă / încrezător” etc.
Căsnicia este locul în care îți este teamă cel mai mult să fii vulnerabil. Să fii așa cum ești. Să fii văzut fără mască și cosmetice comportamentale. Dar aici, sclavia performanței erodează cel mai tare relația și o aduce în pragul distrugerii. În acel loc de singurătate în doi….în care nu ai făcut upgrade la NOI DOI. Decide azi să renunți la performanță și să creezi un context în familia ta în care nu este nevoie de performanță și perfecțiune pentru a fi iubit, valoros, indispensabil. Bagă în teacă sabia rușinii. NU va stimula niciodată creșterea și doar însingurătatea. Iar căsnicia în DOI nu este căsnicia pentru care ai semnat….că veți deveni NOI
Leave A Comment